PRESEDINTE- Prof. Univ. Dr. IOAN CĂRMĂZAN

PRESEDINTELE UNIUNII AUTORILOR SI REALIZATORILOR DE FILM DIN ROMANIA U.A.R.F.

Prof. Univ. Dr. Ioan Carmazan

Studii primare, gimnaziale şi liceale la Bocşa, Caraş-Severin

(Este spaţiul pe care-l consideră natal, de unde porneşte în viaţă şi în carieră, de unde se inspiră în scrierile sale)

1971 – Diploma în matematici, Universitatea Timişoara

1978 – Diploma în regie de film, IATC I.L.Caragiale, Bucureşti

1992 – Membru Fondator alaturi de Sergiu Nicolescu al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania

1992 – 2013 Vicepresedinte al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania

1995 – Profesor regie film “Titu Maiorescu”

1998-1999 – Director artistic TVR departamentul divertisment

1999 – Prezent profesor regie film Universitatea Hyperion

2003 – 2005 Director general studioul “SahiaFilm”

Incepand din Februarie 2013  pana in prezent este Presedintele Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania

 FILME ARTISTICE

1982 – « Tapinarii » regizor – Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

1986 -« Lisca» regizor – Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

1987« Sania Albastra» regizor- Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

1993 – « Casa din vis » – regizor şi scenarist -Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

2002 – « Raport despre starea naţiunii » – regizor şi scenarist- Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

2003 – « Lotus » – Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

2009 – « O secunda de viata » – Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

2010 – « Oul de cuc » regizor – Interviu – Filmul vazut de Ioan Carmazan

2006 – « Margo » regizor şi scenarist

1992 – Premiul special al juriului Festivalul filmului Costineşti

Premiul pentru cel mai bun actor – Gheorghe Dinică

Premiul pentru cea mai buna actriţă – Maia Morgenstern

Festivalul filmului de la Cannes – Quinzaine des Realisateurs

Festivalul filmului de la Tokio

1993 – Cinema in transition, New York, Montpellier, Canton (China)

1995 Los Angeles, New York

“ Ştiu că, în momentul intrării în filmare, emoţiile sunt enorme, concentrarea este enormă şi alchimia, bioritmul, toate se schimbă. Sunt oameni care normal nu ar putea să se apropie… Acolo volens-nolens stau mult timp împreună, beau cafele, se miros, se uită unii la alţii. Îşi dau seama că vorbesc aceeaşi limbă, că tânjesc după acelaşi miros, că tânjesc după acelşi tip de privire. Poate acolo pe platou esti obligat să te săruţi şi poate-ţi place, nu poti să ştii niciodată… Trăind într-o stare continuă de emoţie, toţi porii sunt deschisi, inclusiv cei ai iubirii. E un fel de miracol, e o lume care intră într-o transă totală. Apoi sunt zilele acelea lungi, eterne, nopţi nedormite, transportul, te duci la filmare, te întorci, mergi împreună, bărbat şi femeie, noaptea, te iei de mână fără să vrei, începi să faci dragoste fără să ştii şi să-ţi şi placă. Cinematograful, filmul în sine cât traieşte, cât se filmează, stă aşa, sub un clopot de miracole. Se naşte ceva etern, ai sentimentul că naşti ceva important. E o magie povestea asta cu filmul…”

Criticul Traian T. Coşovei vorbind despre scriile d-lui Ioan Carmazan:

„Un demers radical, cu consecinţe notabile în încercarea de înnoire a modului de abordare a realităţii în romanul românesc contemporan, este cel al lui Ioan CĂRMĂZAN.

Romancier, scenarist şi regizor, Ioan CĂRMĂZAN dispune de toate avantajele unei modernităţi bine asimilate cât şi de o structură interioară predispusă analizei, contemplării distante uneori ironice, alteori tragi-comice ale unei umanităţi secvenţiale, aleasă pe eşantioane reprezentative, unde marja de eroare este reprezentată de ficţiune, fantastic şi cine-verité-ul vieţilor paralele bine puse în scenă şi regizate cu mijloacele unui maestru al artei combinative.

În cărţile lui Ioan CĂRMĂZAN realitatea nu este doar un obiect de studiu privit prin dioptriile aparatului de filmat, ci şi o provocare: aceea de a desluşi sensul firelor ce se ţes în modelele complicatei tapiserii umane pe care prea adesea o privim fără să o înţelegem.

De la „Ţapinarii” (1980 – scenariu şi regie) până la „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2001 – film distins cu Marele Premiu de la Cairo şi Marele Premiu de la Rotterdam), atenţia autorului rămâne fixată pe detaliul uman, pe complexitatea factorului emoţional convertit în metaforă existenţială.

Incepând cu Povestiri din Bocşa – 1983 ori Mica ţiganiadă – 1998, până la trilogia (eroi-comico-satirică, ne-am îngădui să adăugăm) Roşu, galben şi albastru şi, în special, în recentul Cine-roman, Editura Junimea, se poate observa această permanentă şi încordată apropiere de mici comunităţi ce ascund esenţa unei societăţi contorsionate de valurile schimbărilor.”

Ioan CĂRMĂZAN este, cum spune şi Fănuş NEAGU, „un răzvrătit şi aşa trebuie să şi rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet”. O lume în mişcare haotică şi, parcă, în mod paradoxal ordonată în jurul haosului.

Regizor şi scenarist,(unul dintre cei mai controversaţi regizori români) scriitor talentat, crescător de porumbei de rasă, conducător al unui cenaclu de film frecventat de tinerii cineaşti sau de simplii iubitori de film. La 1 aprilie 2008 în Sala Mare a Teatrului Nottara din Bucureşti a avut loc premiera spectacolului „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, marcând debutul regizorului de film Ioan Cărmăzan în teatru.

Ioan Carmazan si dragostea pentru Julieta lui Shakespere

„E vorba despre iubirea Julietei… pentru Romeo… a ei, care-şi iubeste iubirea… şi e atât de fericită, încât vrea să o păstreze cu orice preţ… toată lumea vrea să iubească… toată lumea vrea asta, o iubire totală… definitivă… pentru totdeauna… cei care au iubit, vor avea şansa să se regăsească… cei care tânjesc după iubire, vor avea şansa să viseze… nu putem trăi fără iubire, nu-i aşa… fără iubire şi fără adevăr… toţi vrem să fim în acelaşi timp, şi Romeo şi Julieta… să îndreptăm nedreptatea… să trăim elanul Julietei… să fim un întreg… Romeo şi Julieta nu pot fi separaţi”, spune regizorul Ioan Cărmăzan despre spectacol.

“ Ştiu că, în momentul intrării în filmare, emoţiile sunt enorme, concentrarea este enormă şi alchimia, bioritmul, toate se schimbă. Sunt oameni care normal nu ar putea să se apropie… Acolo volens-nolens stau mult timp împreună, beau cafele, se miros, se uită unii la alţii. Îşi dau seama că vorbesc aceeaşi limbă, că tânjesc după acelaşi miros, că tânjesc după acelşi tip de privire. Poate acolo pe platou esti obligat să te săruţi şi poate-ţi place, nu poti să ştii niciodată… Trăind într-o stare continuă de emoţie, toţi porii sunt deschisi, inclusiv cei ai iubirii. E un fel de miracol, e o lume care intră într-o transă totală. Apoi sunt zilele acelea lungi, eterne, nopţi nedormite, transportul, te duci la filmare, te întorci, mergi împreună, bărbat şi femeie, noaptea, te iei de mână fără să vrei, începi să faci dragoste fără să ştii şi să-ţi şi placă. Cinematograful, filmul în sine cât traieşte, cât se filmează, stă aşa, sub un clopot de miracole. Se naşte ceva etern, ai sentimentul că naşti ceva important. E o magie povestea asta cu filmul…”  spunea cu mult drag Ioan Cărmăzan.

Regizorul Ioan Cărmăzan – Cetăţean de onoare al oraşului Bocşa

Bocşa 19 septembrie 2008

“N-am luat premiul la Cannes, în schimb sunt cetăţean de onoare al Bocşei; pentru mine este egal şi, vreau să vă spun că, s-ar putea ca asta să fie mai importantă decât cealaltă, deoarece, cu timpul, înveţi că din umilinţă ieşi învingător şi că orice înfrângere poţi s-o transformi într-o oportunitate”, declara Ioan Cărmăzan, vădit emoţionat, în momentul primirii titlului de Cetăţean de onoare al oraşului Bocşa, cel mai important însemn pe care îl poate conferi în prezent Consiliul Local Bocşa.

Bocşa – spaţiul în care a deschis ochii

Ioan Cărmăzan, scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli.

La vârsta de 3 ani se mută în Bocşa, spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal deoarece aici creşte, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră.

“Ne-am întors când aveam 3 ani. Practic, aici am deschis ochii, mărturiseşte Ioan Cărmăzan; aici am crescut, chiar cred cu tărie că aparţin acestui loc, iar astăzi dumneavoastră mi-aţi făcut loc chiar în inima oraşului, în inima acestui oraş pe care îl iubesc şi care, într-un fel sau altul, înseamnă foarte mult pentru mine: toate amintirile mele, copilăria mea, toată tinereţea mea, primii prieteni, primii profesori sunt aici…”

Ioan Cărmăzan este o personalitate care face cinste oraşului Bocşa; deşi născut în judeţul Timiş, studiile primare, gimnaziale şi liceale le urmează la Bocşa, părinţii înşişi fiind dascăli ai acestui loc. Bocşa este spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal deoarece aici creşte, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră.

Ioan Cărmăzan ia drumul capitalei de tânăr şi, prin multă muncă şi strădanie, reuşeşte să răzbească  în carieră, să intre în istoria cinematografiei româneşti, reuşeşte să –şi dovedească talentul, devenind un regizor şi scenarist recunoscut.

Este cunoscut pentru realizarea unor filme, pentru scrierea unor cărţi, pentru traducerea unor cărţi, recent a debutat ca regizor de teatru; de asemenea e cunoscut ca pasionat cu creşterea porumbeilor.

“În timpul liber cresc porumbei voiajori şi sunt unul dintre pasionaţi. spune Nuţu Cărmăzan. Mă împart între porumbei şi povestea cu scrisul, cu regia, dar dimineaţa şi seara mă ocup întotdeauna de porumbei.

Regizorul Ioan Cărmăzan vine adesea în Bocşa, se întâlneşte cu prieteni, cu foşti colegi şi foşti dascăli. Apoi îşi aminteşte cu drag şi melancolie despre vremea copilăriei şi a tinereţii, vreme care aparţine Bocşei. Dar şi aceşti prieteni, şi colegi, şi dascăli îl vizitează la Bucureşti şi apelează adesea la ajutorul lui, pentru că uneori chiar îi stă în putere să ajute

Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, profesor universitar, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcţii de conducere la mai multe studiouri de televiziune.

Iată aşadar doar câteva din aspectele ce pot caracteriza o personalitate artistică. Iar această personalitate, care s-a impus în prim-planul cinematografiei româneşti şi europene, aparţine Bocşei.

Considerând că este o datorie de onoare, Consiliul Local al oraşului Bocşa, la propunerea Bibliotecii Orăşeneşti « Tata Oancea », a făcut un gest de recunoaştere  şi de cinstire prin acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Bocşa regizorului Ioan Cărmăzan, asigurându-l de toată preţuirea şi recunoştinţa bocşenilor.

“Ţapinarii”… inspirat din cartierul Măgura

“Locul influenţează, lasă amprente asupra celor care stau într-o anumită zonă”, spune profesorul şi prozatorul Titus Suciu. “Încă student fiind la regie, Nuţu Cărmăzan vine în Bocşa să facă filmul de absolvire.

Apoi, este primul cineast care a făcut un film Tata Oancea ; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, şeful formaţiei Phoenix, pe dealurile din Bocşa unde face filmări, iar primul film de lung metraj -“Ţapinarii”- îşi are originea tot la Bocşa. Este tot o dovadă de dragoste pentru Bocşa. Primele  imagini sunt  inspirate din Măgura unde tatăl lui Nuţu Cărmăzan fusese  profesor”.  

„De la „Ţapinarii” (1980 – scenariu şi regie) până la „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2001 – film distins cu Marele Premiu de la Cairo şi Marele Premiu de la Rotterdam), atenţia autorului rămâne fixată pe detaliul uman, pe complexitatea factorului emoţional convertit în metaforă existenţială.

Şi în cărţile sale, începând cu Povestiri din Bocşa – 1983 ori Mica ţiganiadă – 1998, până la trilogia (eroi-comico-satirică, ne-am îngădui să adăugăm) Roşu, galben şi albastru şi, în special, în recentul Cine-roman, Editura Junimea, se poate observa această permanentă şi încordată apropiere de mici comunităţi ce ascund esenţa unei societăţi contorsionate de valurile schimbărilor.”  (Traian T. Coşovei)

Cărţile lui Nuţu Cărmăzan te vrăjesc. Este acolo o structură a frazei extrem de armonioasă, o înlănţuire de cuvinte aparent banale, dar care prin structura aceasta de povestaş te trimit într-o lume antologică, acolo unde omul prin forţa sa existenţială devine un mit, devine ceva care are capacitatea de a te seduce şi de a te vrăji, are acea magie a vorbirii.” 

Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern, cât de avangardist aş spune a fost Ioan Cărmăzan care a scris acum 20- 30 de ani cum se scrie acuma. El simţea cu acuitate derizoriul, simţea cu acuitate trecerea timpului peste oameni mărunţi, era iniţial un fel de bitnic, toată generaţia anilor ’60 eram nişte bitnici care iubeam natura, nişte oameni care iubeam natura din noi, doream să fie un personaj contrariat, teribil, fastuos” declară profesor doctor Călin Chincea.

Bocşa – o parte din lumea lui Cărmăzan

Ioan Cărmăzan este, cum spune şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să şi rămână„, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet”. O lume în mişcare haotică şi, parcă, în mod paradoxal ordonată în jurul haosului.

„Un scriitor deosebit de interesant”, spune criticul şi editorul Gheorghe Jurma, cel care îi realizează în 1998 cel de-al doilea volum inspirat din Bocşa – „Mica Ţiganiadă”; „ un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”.

„Un demers radical, cu consecinţe notabile în încercarea de înnoire a modului de abordare a realităţii în romanul românesc contemporan, este cel al lui Ioan Cărmăzan.

Romancier, scenarist şi regizor, Ioan Cărmăzan dispune de toate avantajele unei modernităţi bine asimilate cât şi de o structură interioară predispusă analizei, contemplării distante uneori ironice, alteori tragi-comice ale unei umanităţi secvenţiale, aleasă pe eşantioane reprezentative, unde marja de eroare este reprezentată de ficţiune, fantastic şi cine-verité-ul vieţilor paralele bine puse în scenă şi regizate cu mijloacele unui maestru al artei combinative.

În cărţile lui Ioan Cărmăzan realitatea nu este doar un obiect de studiu privit prin dioptriile aparatului de filmat, ci şi o provocare: aceea de a desluşi sensul firelor ce se ţes în modelele complicatei tapiserii umane pe care prea adesea o privim fără să o înţelegem.”

 (Traian T. Coşovei)

În 2006 Ioan Cărmăzan a  venit la Bocşa pentru întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. A  fost acelaşi Nuţu Cărmăzan, cum îl numesc bocşenii, cel ştiut de noi toţi: comunicativ, deschis, pus pe glume, iar întâlnirea cu foşti colegi, profesori,  prieteni a constituit pentru regizorul şi scriitorul Cărmăzan “un moment benefic al vieţii” sale, după cum declară cu o săptămână mai târziu în presa românească: “ A fost emoţionant. Întoarcerea în trecut îţi lasă  tot felul de stări de melancolie…”

Savoarea şampaniei este aceeaşi: în capitală şi în  provincie

Cu toate că este un regizor controversat şi adesea comentat în tabloidele româneşti, talentul bocşeanului Ioan Cărmăzan este recunoscut  şi apreciat de specialişti.

Cu toate că unii bocşeni au fost  uluiţi acum 25 de ani la apariţia primei cărţi semnate de Ioan Cărmăzan, “Povestiri din Bocşa”, de asemenea şocaţi au fost de filmările realizate alături de Nicu Covaci la Bocşa, cu toate că este unul dintre cei mai controversaţi regizori români ai vremii, iar critica nu-i este întotdeauna favorabilă, bocşenii îl iubesc pe Nuţu Cărmăzan cu cele bune şi cu cele rele ale sale şi nu se sfiesc să-l numească “Nuţu Cărmăzan al nostru”.