PREȘEDINTEle U.A.R.F.

Ioan Cărmăzan

Studii primare, gimnaziale și liceale la Bocșa, Caraș-Severin

(Este spațiul pe care-l consideră natal, de unde pornește în viață și în carieră, de unde se inspiră în scrierile sale)

1971 – Diploma în matematici, Universitatea Timișoara

1978 – Diploma în regie de film, IATC I.L.Caragiale, București

1992 – Membru Fondator alaturi de Sergiu Nicolescu al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România

1992 – 2013 Vicepresedinte al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România

1995 – Profesor regie film “Titu Maiorescu”

1998 – 1999 – Director artistic TVR departamentul divertisment

1999 – Prezent profesor regie film Universitatea Hyperion

2003 – 2005 Director general studioul “Sahia-Film”

Începând din Februarie 2013  până în prezent este Președintele Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România

FILME ARTISTICE

1978 – « Cântă cucul și pe ploaie » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1982 – « Tapinarii » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1983 – « Lișca » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1987 – « Sania Albastră » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1991 – « Casa din vis » regizor și scenarist – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1991 – « În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură » scenarist

2004 – « Raport despre starea națiunii » regizor și scenarist – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2004 – « Lotus » regizor și scenarist – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2006 – « Margo » regizor și scenarist – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2009 – « O secunda de viata » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2010 – « Oul de cuc » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2016 – « Întoarcerea magilor » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2024 – « Viața unei singure femei » regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

2025 – « Povestiri din Bocșa – Lumea 9 și Pianul de lemn» regizor – Interviu – Filmul văzut de Ioan Cărmăzan

1992 – Premiul special al juriului Festivalul filmului Costinești

Premiul pentru cel mai bun actor – Gheorghe Dinică

Premiul pentru cea mai buna actriță – Maia Morgenstern

Festivalul filmului de la Cannes – Quinzaine des Realisateurs

Festivalul filmului de la Tokio

1993 – Cinema in transition, New York, Montpellier, Canton (China)

1995 Los Angeles, New York

“ Știu că, în momentul intrării în filmare, emoțiile sunt enorme, concentrarea este enormă și alchimia, bioritmul, toate se schimbă. Sunt oameni care normal nu ar putea să se apropie… Acolo volens-nolens stau mult timp împreună, beau cafele, se miros, se uită unii la alții. Își dau seama că vorbesc aceeași limbă, că tânjesc după același miros, că tânjesc după acelși tip de privire. Poate acolo pe platou esti obligat să te săruți și poate-ți place, nu poti să știi niciodată… Trăind într-o stare continuă de emoție, toți porii sunt deschisi, inclusiv cei ai iubirii. E un fel de miracol, e o lume care intră într-o transă totală. Apoi sunt zilele acelea lungi, eterne, nopți nedormite, transportul, te duci la filmare, te întorci, mergi împreună, bărbat și femeie, noaptea, te iei de mână fără să vrei, începi să faci dragoste fără să știi și să-ți și placă. Cinematograful, filmul în sine cât traiește, cât se filmează, stă așa, sub un clopot de miracole. Se naște ceva etern, ai sentimentul că naști ceva important. E o magie povestea asta cu filmul…”

Criticul Traian T. Coșovei vorbind despre scriile d-lui Ioan Carmazan:

„Un demers radical, cu consecințe notabile în încercarea de înnoire a modului de abordare a realității în romanul românesc contemporan, este cel al lui Ioan CĂRMĂZAN.

Romancier, scenarist și regizor, Ioan CĂRMĂZAN dispune de toate avantajele unei modernități bine asimilate cât și de o structură interioară predispusă analizei, contemplării distante uneori ironice, alteori tragi-comice ale unei umanități secvențiale, aleasă pe eșantioane reprezentative, unde marja de eroare este reprezentată de ficțiune, fantastic și cine-verité-ul vieților paralele bine puse în scenă și regizate cu mijloacele unui maestru al artei combinative.

În cărțile lui Ioan CĂRMĂZAN realitatea nu este doar un obiect de studiu privit prin dioptriile aparatului de filmat, ci și o provocare: aceea de a desluși sensul firelor ce se țes în modelele complicatei tapiserii umane pe care prea adesea o privim fără să o înțelegem.

De la „Țapinarii” (1980 – scenariu și regie) până la „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2001 – film distins cu Marele Premiu de la Cairo și Marele Premiu de la Rotterdam), atenția autorului rămâne fixată pe detaliul uman, pe complexitatea factorului emoțional convertit în metaforă existențială.

Incepând cu Povestiri din Bocșa – 1983 ori Mica țiganiadă – 1998, până la trilogia (eroi-comico-satirică, ne-am îngădui să adăugăm) Roșu, galben și albastru și, în special, în recentul Cine-roman, Editura Junimea, se poate observa această permanentă și încordată apropiere de mici comunități ce ascund esența unei societăți contorsionate de valurile schimbărilor.”

Ioan CĂRMĂZAN este, cum spune și Fănuș NEAGU, „un răzvrătit și așa trebuie să și rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet”. O lume în mișcare haotică și, parcă, în mod paradoxal ordonată în jurul haosului.

Regizor și scenarist, (unul dintre cei mai controversați regizori români) scriitor talentat, crescător de porumbei de rasă, conducător al unui cenaclu de film frecventat de tinerii cineaști sau de simpli iubitori de film. La 1 aprilie 2008 în Sala Mare a Teatrului Nottara din București a avut loc premiera spectacolului „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, marcând debutul regizorului de film Ioan Cărmăzan în teatru.

Ioan Cărmăzan și dragostea pentru Julieta lui Shakespere

„E vorba despre iubirea Julietei… pentru Romeo… a ei, care-și iubește iubirea… și e atât de fericită, încât vrea să o păstreze cu orice preț… toată lumea vrea să iubească… toată lumea vrea asta, o iubire totală… definitivă… pentru totdeauna… cei care au iubit, vor avea șansa să se regăsească… cei care tânjesc după iubire, vor avea șansa să viseze… nu putem trăi fără iubire, nu-i așa… fără iubire și fără adevăr… toți vrem să fim în același timp, și Romeo și Julieta… să îndreptăm nedreptatea… să trăim elanul Julietei… să fim un întreg… Romeo și Julieta nu pot fi separați”, spune regizorul Ioan Cărmăzan despre spectacol.

“ Știu că, în momentul intrării în filmare, emoțiile sunt enorme, concentrarea este enormă și alchimia, bioritmul, toate se schimbă. Sunt oameni care normal nu ar putea să se apropie… Acolo volens-nolens stau mult timp împreună, beau cafele, se miros, se uită unii la alții. Își dau seama că vorbesc aceeași limbă, că tânjesc după același miros, că tânjesc după acelși tip de privire. Poate acolo pe platou esti obligat să te săruți și poate-ți place, nu poti să știi niciodată… Trăind într-o stare continuă de emoție, toți porii sunt deschisi, inclusiv cei ai iubirii. E un fel de miracol, e o lume care intră într-o transă totală. Apoi sunt zilele acelea lungi, eterne, nopți nedormite, transportul, te duci la filmare, te întorci, mergi împreună, bărbat și femeie, noaptea, te iei de mână fără să vrei, începi să faci dragoste fără să știi și să-ți și placă. Cinematograful, filmul în sine cât traiește, cât se filmează, stă așa, sub un clopot de miracole. Se naște ceva etern, ai sentimentul că naști ceva important. E o magie povestea asta cu filmul…”  spunea cu mult drag Ioan Cărmăzan.

Regizorul Ioan Cărmăzan – Cetățean de onoare al orașului Bocșa

Bocșa 19 septembrie 2008

“N-am luat premiul la Cannes, în schimb sunt cetățean de onoare al Bocșei; pentru mine este egal și, vreau să vă spun că, s-ar putea ca asta să fie mai importantă decât cealaltă, deoarece, cu timpul, înveți că din umilință ieși învingător și că orice înfrângere poți s-o transformi într-o oportunitate”, declara Ioan Cărmăzan, vădit emoționat, în momentul primirii titlului de Cetățean de onoare al orașului Bocșa, cel mai important însemn pe care îl poate conferi în prezent Consiliul Local Bocșa.

Bocșa – spațiul în care a deschis ochii

Ioan Cărmăzan, scriitor și cunoscut regizor și scenarist, s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiș, din părinți dascăli.

La vârsta de 3 ani se mută în Bocșa, spațiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal deoarece aici crește, aici se formează, de aici pornește în viață și în carieră.

“Ne-am întors când aveam 3 ani. Practic, aici am deschis ochii, mărturisește Ioan Cărmăzan; aici am crescut, chiar cred cu tărie că aparțin acestui loc, iar astăzi dumneavoastră mi-ați făcut loc chiar în inima orașului, în inima acestui oraș pe care îl iubesc și care, într-un fel sau altul, înseamnă foarte mult pentru mine: toate amintirile mele, copilăria mea, toată tinerețea mea, primii prieteni, primii profesori sunt aici…”

Ioan Cărmăzan este o personalitate care face cinste orașului Bocșa; deși născut în județul Timiș, studiile primare, gimnaziale și liceale le urmează la Bocșa, părinții înșiși fiind dascăli ai acestui loc. Bocșa este spațiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal deoarece aici crește, aici se formează, de aici pornește în viață și în carieră.

Ioan Cărmăzan ia drumul capitalei de tânăr și, prin multă muncă și strădanie, reușește să răzbească  în carieră, să intre în istoria cinematografiei românești, reușește să –și dovedească talentul, devenind un regizor și scenarist recunoscut.

Este cunoscut pentru realizarea unor filme, pentru scrierea unor cărți, pentru traducerea unor cărți, recent a debutat ca regizor de teatru; de asemenea e cunoscut ca pasionat cu creșterea porumbeilor.

“În timpul liber cresc porumbei voiajori și sunt unul dintre pasionați. spune Nuțu Cărmăzan. Mă împart între porumbei și povestea cu scrisul, cu regia, dar dimineața și seara mă ocup întotdeauna de porumbei.

Regizorul Ioan Cărmăzan vine adesea în Bocșa, se întâlnește cu prieteni, cu foști colegi și foști dascăli. Apoi își amintește cu drag și melancolie despre vremea copilăriei și a tinereții, vreme care aparține Bocșei. Dar și acești prieteni, și colegi, și dascăli îl vizitează la București și apelează adesea la ajutorul lui, pentru că uneori chiar îi stă în putere să ajute

Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversați regizori români, este scenarist, este scriitor, profesor universitar, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcții de conducere la mai multe studiouri de televiziune.

Iată așadar doar câteva din aspectele ce pot caracteriza o personalitate artistică. Iar această personalitate, care s-a impus în prim-planul cinematografiei românești și europene, aparține Bocșei.

Considerând că este o datorie de onoare, Consiliul Local al orașului Bocșa, la propunerea Bibliotecii Orășenești « Tata Oancea », a făcut un gest de recunoaștere  și de cinstire prin acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa regizorului Ioan Cărmăzan, asigurându-l de toată prețuirea și recunoștința bocșenilor.

“Țapinarii”… inspirat din cartierul Măgura

“Locul influențează, lasă amprente asupra celor care stau într-o anumită zonă”, spune profesorul și prozatorul Titus Suciu. “Încă student fiind la regie, Nuțu Cărmăzan vine în Bocșa să facă filmul de absolvire.

Apoi, este primul cineast care a făcut un film Tata Oancea ; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, șeful formației Phoenix, pe dealurile din Bocșa unde face filmări, iar primul film de lung metraj -“Țapinarii”- își are originea tot la Bocșa. Este tot o dovadă de dragoste pentru Bocșa. Primele  imagini sunt  inspirate din Măgura unde tatăl lui Nuțu Cărmăzan fusese  profesor”.  

„De la „Țapinarii” (1980 – scenariu și regie) până la „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2001 – film distins cu Marele Premiu de la Cairo și Marele Premiu de la Rotterdam), atenția autorului rămâne fixată pe detaliul uman, pe complexitatea factorului emoțional convertit în metaforă existențială.

Și în cărțile sale, începând cu Povestiri din Bocșa – 1983 ori Mica țiganiadă – 1998, până la trilogia (eroi-comico-satirică, ne-am îngădui să adăugăm) Roșu, galben și albastru și, în special, în recentul Cine-roman, Editura Junimea, se poate observa această permanentă și încordată apropiere de mici comunități ce ascund esența unei societăți contorsionate de valurile schimbărilor.”  (Traian T. Coșovei)

Cărțile lui Nuțu Cărmăzan te vrăjesc. Este acolo o structură a frazei extrem de armonioasă, o înlănțuire de cuvinte aparent banale, dar care prin structura aceasta de povestaș te trimit într-o lume antologică, acolo unde omul prin forța sa existențială devine un mit, devine ceva care are capacitatea de a te seduce și de a te vrăji, are acea magie a vorbirii.” 

Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă și mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedește profunzimile textului și îmi dovedește cât de modern, cât de avangardist aș spune a fost Ioan Cărmăzan care a scris acum 20- 30 de ani cum se scrie acuma. El simțea cu acuitate derizoriul, simțea cu acuitate trecerea timpului peste oameni mărunți, era inițial un fel de bitnic, toată generația anilor ’60 eram niște bitnici care iubeam natura, niște oameni care iubeam natura din noi, doream să fie un personaj contrariat, teribil, fastuos” declară profesor doctor Călin Chincea.

Bocșa – o parte din lumea lui Cărmăzan

Ioan Cărmăzan este, cum spune și Fănuș Neagu, „un răzvrătit și așa trebuie să și rămână„, care „vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet”. O lume în mișcare haotică și, parcă, în mod paradoxal ordonată în jurul haosului.

„Un scriitor deosebit de interesant”, spune criticul și editorul Gheorghe Jurma, cel care îi realizează în 1998 cel de-al doilea volum inspirat din Bocșa – „Mica Țiganiadă”; „ un scriitor care vine cu un spațiu și îl propulsează în marea literatură”.

„Un demers radical, cu consecințe notabile în încercarea de înnoire a modului de abordare a realității în romanul românesc contemporan, este cel al lui Ioan Cărmăzan.

Romancier, scenarist și regizor, Ioan Cărmăzan dispune de toate avantajele unei modernități bine asimilate cât și de o structură interioară predispusă analizei, contemplării distante uneori ironice, alteori tragi-comice ale unei umanități secvențiale, aleasă pe eșantioane reprezentative, unde marja de eroare este reprezentată de ficțiune, fantastic și cine-verité-ul vieților paralele bine puse în scenă și regizate cu mijloacele unui maestru al artei combinative.

În cărțile lui Ioan Cărmăzan realitatea nu este doar un obiect de studiu privit prin dioptriile aparatului de filmat, ci și o provocare: aceea de a desluși sensul firelor ce se țes în modelele complicatei tapiserii umane pe care prea adesea o privim fără să o înțelegem.”

 (Traian T. Coșovei)

În 2006 Ioan Cărmăzan a  venit la Bocșa pentru întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. A  fost același Nuțu Cărmăzan, cum îl numesc bocșenii, cel știut de noi toți: comunicativ, deschis, pus pe glume, iar întâlnirea cu foști colegi, profesori,  prieteni a constituit pentru regizorul și scriitorul Cărmăzan “un moment benefic al vieții” sale, după cum declară cu o săptămână mai târziu în presa românească: “ A fost emoționant. Întoarcerea în trecut îți lasă  tot felul de stări de melancolie…”

Savoarea șampaniei este aceeași: în capitală și în provincie

Cu toate că este un regizor controversat și adesea comentat în tabloidele românești, talentul bocșeanului Ioan Cărmăzan este recunoscut  și apreciat de specialiști.

Cu toate că unii bocșeni au fost  uluiți acum 25 de ani la apariția primei cărți semnate de Ioan Cărmăzan, “Povestiri din Bocșa”, de asemenea șocați au fost de filmările realizate alături de Nicu Covaci la Bocșa, cu toate că este unul dintre cei mai controversați regizori români ai vremii, iar critica nu-i este întotdeauna favorabilă, bocșenii îl iubesc pe Nuțu Cărmăzan cu cele bune și cu cele rele ale sale și nu se sfiesc să-l numească “Nuțu Cărmăzan al nostru”.